Vasile Salaru Zilele democratilor in guvernul Tariceanu sunt numarate. Odata cu demiterea sau demisia ministrilor democrati vor disparea si proiectele lor, inclusiv cele din educatie aflate acum in dezbatere publica. Cred ca nici nu mai are rost sa vorbim despre ele, ci doar sa ne gandim cine va fi noul ministru, cine vor fi secretarii de stat si cu ce idei vor veni. Au acestia in sertar raspunsurile la intrebarile ce framanta o mare parte dintre cei ce beneficiaza de sistemul de invatamant direct sau indirect sau pe salariatii scolii? Pana la o noua schimbare de guvern vor legifera proiectele de reforma? Cat vor rezista acestea tinand cont ca din 2009 cu siguranta va fi o alta echipa in fruntea Ministerului Educatiei?

Ar fi cazul ca, dupa saptesprezece ani de framantari si transformari cu efect nesatisfacator, la nivelul Comisiei de invatamant din Parlamentul Romaniei sa se ajunga la un "armistitiu" politic in favoarea unei educatii de calitate oferita tinerilor de scoala romaneasca. Indiferent cine va veni la putere trebuie sa constate neconcordanta intre strategia de dezvoltare a scolii si contextul socio-economic, precum si nerealismul proiectelor de dezvoltare a scolii. Ar fi suficienta o analiza a cerintelor angajatorilor fata de tinerii absolventi pentru a depista o mare parte din golurile din procesul instructiv-educativ. Diriguitorii invatamantului ar trebui sa adapteze curriculumul la aceste cerinte, sa acorde scolii resursele necesare organizarii si desfasurarii corecte a procesului instructiv-educativ, sa se asigure ca dascalii transmit integral si de calitate continuturile programei scolare invataceilor. Scoala trebuie sa devina interesanta pentru comunitatea locala, importanta din perspectiva economica si socio-culturala a zonei. Diagnoza presupune competenta profesionala, integritate, onestitate, obiectivitate, confidentialitate si