Emilian Marcu Faptul ca Romania demult a devenit tara tuturor posibilitatilor, detronand din aceasta pozitie America, nu mai este demult o noutate, nici pentru noi, dar nici pentru strainatate. Inainte de 1989, desi era mare criza, mai ales alimentara, dar si de alta natura, in Romania aproape toata lumea, cum - necum, se descurca. Frigiderele de Gaiesti se vindeau pe rupte. Banuiesc nu numai pentru a tine loc de mobila. In galantarele magazinelor, foste, de carne se puteau gasi doar capete de porc (calculatoare), picioare de porc zis si adidasi, si gaturi de pasare si in rest mai nimic. In acest timp, pe furis, cu multa precautie, se taiau porci, vitei, oi, pasari de toate felurile umplandu-se "mobila achizitionata cu mari eforturi". Daca cineva era interesat putea sa-si faca rost, pe cai mai ascunse, chiar si de un tanc. Arme de calibru mai mic s-au descoperit suficiente la cutremurul din 1977. Dar toate acestea se puteau procura acceptand un anume grad de umilinta, o anume rasturnare a valorilor reale. Si totusi, se putea rezolva.

Astazi, aceasta zicere cum ca Romania este tara tuturor posibilitatilor este mai actuala ca niciodata.

Asistam, stupefiati, de catva timp la un razboi al orgoliilor, la un razboi al nervilor, la un razboi al carui final nici nu indraznim sa-l gandim.

Lumea politica romaneasca s-a separat, cu mic, cu mare, in doua echipe, bine echipate, bine hranite si suficient de odihnite care, zi de zi si ceas de ceas o tin tot intr-o lupta.

Echipa A in frunte cu Comandantul ei Suprem se ia la tranta, ce-i drept miseleste, cu echipa B, condusa, cu iscusinta, de al sau Capitan. Galeria si de o parte si de alta isi arunca tot felul de invective, facand astfel lupta si mai antrenanta. Apoi, in scurtele pauze se intrunesc fiecare cu Conducatorul sau, iau notite despre strategia pe care trebuie sa o aplice si da-i, si l