Dan Lungu
Sint o baba comunista!
Editura Polirom,
Colectia „Ego. Proza“,
Iasi, 2007, 238 p.
Aflat – cu Sint o baba comunista! – la a patra carte de proza (Proza cu amanuntul nefiind decit reeditarea volumului de debut cu titlu rebarbativ, Cheta la flegma), ieseanul „cluboptist“ Dan Lungu este nu doar un autor productiv, ci si un autor care si-a gasit de mult propriul drum. Un drum care i se potriveste si pentru parcurgerea caruia are toate resursele trebuitoare: interes nesimulat si nedisimulat pentru realitate, spirit de observatie, simt al concretului, obiectivitate, stiinta a constructiei, fluenta a naratiunii, umor, ironie si, as mai adauga, modestie. Proza lui Dan Lungu circumscrie o lume a oamenilor marunti – chipuri anonime, napastuiti, invinsi, oameni de prisos. Altfel zis, o umanitate paupera, marginala, evocind peste veac proza cu tirguri meschine si pitoresti a unor Basarabescu, Vlahuta, Bratescu-Voinesti, Garleanu.
Unii vor spune ca drumul ales de prozatorul Dan Lungu e unul previzibil, lin, de ses, foarte putin variat, lipsit de privilegiul intimplarilor „mari“ si al rasturnarilor de situatie. Lucrurile nu stau chiar asa; pentru ca nu e chiar atit de usor sa scrii bine despre universurile derizorii ale cotidianului. De ce ar fi un bun prozator microrealist inferior unui inabil „vinator“ de teme „majore“? De ce o carte despre oameni marunti scrisa adecvat si percutant ar cintari mai putin decit o naratiune pompoasa si dezlinata despre conspiratii mondiale, despre realitati globale? E, cred, mai demn de stima un prozator onest si lucid care duce la capat in mod onorabil un proiect narativ fara mare anvergura decit unul ale carui disponibilitati modeste sint depasite de un proiect mult prea ambitios.
Har de povestas
Sint o baba comunista! este, ca si Raiul gainilor, ca si volumele de pove
