„Cred ca e cea mai clasica montare a mea. Daca noi am facut un lucru bun si nu place, problema e cu publicul care trebuie sa fie invatat. Publicul de teatru din Romania s-a schimbat si a mers cu mine in multe lucruri de necrezut. Celalalt public, care nu vrea sa se schimbe, dorind sa vada imagini ca pe timpul bunicii, e… altceva. Mi se pare foarte important ca in spectacol se intimpla altceva, miscarile sint altele. Dar opera ramine total in clasicismul in care a fost scrisa. Din libret nu se intelege nimic. Sint greseli de gindire, care nu pot fi reparate. Dar sper ca la iesire spectatorul va intelege. «Verdi» e un fel de martor al operei lui, bintuie ca un fel de punct de reper care… ar avea posibilitatea sa schimbe ceva in orice moment. Fara nici o discutie, multe dintre arii erau scrise mult inainte de libret, exact ca monologul lui Hamlet, care nu are nici o legatura cu acel moment din piesa lui Shakespeare, dar… Cred ca voi face o piesa Regele Lear al lui Verdi… Important e ca acest Verdi – cel mai populist dintre populisti – nu a scris opera pe care a vrut sa o scrie o viata intreaga – Regele Lear –, nu a ajuns la libretistul pe care il merita si de aceea s-a agatat de Shakespeare. Pentru mine muzica e un fenomen auditiv si vizual, nu vreau sa vad oameni producind muzica, ci traind in muzica, iubind, luptind, cineva care iubeste teatrul, opera, care poate sa se detaseze si sa inteleaga…

Din pacate, Romania de azi e neprofesionala si neobiectiva – de la politicieni in jos – oamenii care exprima o opinie sint neobiectivi si neinformati. Iar creatorul de cultura creeaza o realitate si trebuie sa fie responsabil pentru acea realitate care nu e ca realitatea vietii, e paralela, e un vis, o deviatie a obiectivismului; nu redescoperim viata pe scena «mea», ci pe cea pe care nu am trait-o, pe care poate am visat-o. Trebuie sa ai respectul pe