Discursul de ieri, din Senat, al premierului Tariceanu - pe teme ale justitiei, dar despre care (inca) ministresa Macovei zice ca a aflat din presa – se cuvine luat in semnificatia lui reala. Nu-i o noutate ca Legea Agentiei Nationale de Integritate trebuie adoptata pana la sfarsitul acestei luni. Nici precizarea ca reforma in justitie nu s-a incheiat. Interventia premierului in Senat – ca, desigur, si aceea de azi, in plenul Parlamentului – semnifica pur si simplu ca acesta e hotarat, dupa ce in ultima vreme a iesit de cateva ori la rampa, sa ramana in avanscena politicii romanesti. Eclipsandu-l, prin gesturi de rezonanta publica, pe presedintele Basescu. Mai ales in Senat si Camera, unde galeria PNL+PSD+PRM+PC ii asigura si aplauzele dorite, inabusind, in tacerea abila a udemeristilor, galagia pedistilor de la peluza. Sa retinem insa tema de ieri: Justitia. Continuarea reformei e un eufemism. Brambureala legislativa e regula, cu ghiveciul de norme penale practicat. Monica Macovei sustine ca nu poate fi aplicat Codul Penal adoptat in 2004 si prorogat de ea pana in 2008, deoarece nu-i adoptat Codul de Procedura Penala. Dar cine altcineva trebuia sa-l fi promovat?! Apoi, reforma trebuie dusa si acolo unde se consuma actul de justitie, in Parchete si in instante. Acolo unde insa se manifesta o incredibila suficienta fata de proceduri si, adesea, un dispret incalificabil fata de justitiabili, inclusiv fata de avocati, fata de conditiile in care sunt primiti petentii chiar si in noile sedii. Desi s-au cheltuit sume imense pentru marmura, nu s-au gasit cativa lei pentru niste banchete amarate sau rafturi de arhiva. Si cate altele, pe care ministrul – administratorul domeniului – nu le-a vazut. Oricum, ieri am ascultat un discurs in tema.