- Politic - nr. 51 / 15 Martie, 2007 In ceea ce priveste "cererea de desecretizare a tuturor dosarelor securitatii" e suficient sa constatam ca deocamdata desecretizrea se limiteaza aproape exclusiv la pestisorii, informatori, ce s-au lasat dusi de curent, si nu prea ajunge la rechinii cu burta plina de bani, carora le-a mers bine in comunism si le merge splendid si azi. Este desecretizarea mai putin selectiva decat pana acum? Daca nici dosarul unui capitan de vas, cu functii in strainatate, nu se gaseste!? Se inseala cei care cred ca, datorita intereselor preamultor potentati din umbra, ea va ramane o farsa, asa cum formala va ramane si condamnarea comunismului? In ceea ce priveste "razboiul declarat coruptiei, indiferent de unde vine, si nu doar in vorbe" as constata urmatoarele: 1. Furtul si coruptia, in Romania, au fost si sunt sporturi nationale, cu adanci radacini in istorie si arhicunoscute in lume. "Tunarii" vremurilor noastre par a fi dobandit aura vechilor haiduci, admirati si invidiati. Datorita obisnuintei cu fenomenul cred ca romanii "inteleg", trec cu vederea si iarta, prea usor, nesocotirea legilor, Romania este inca foarte departe de a fi o tara unde un premier, ca D-l Tariceanu, care castiga la bursa cu ajutorul informatiilor ilegale, ale unui prieten si care mai incearca, apoi, sa intervina in justitie pentru acesta, sa fie silit, imediat, sa-si dea demisia. Romania nu este inca tara unde un politician care incalca legea, ca D-l Basescu, in cazul casei din str. Mihaileanu, nu-si mai poate depune candidatura pentru o functie politica. Asa cum este greu de crezut ca in Europa democrata mai exista o tara, in care un presedinte, ca D-l Iliescu, a putut chema la lupta de clasa, cu consecintele stiute, fara a-si rata definitiv cariera politica si a fi condamnat. De aceea functionarea unei justitii credibile, incoruptibile si cu adevarat independente ar