Desi este folosit din ce in ce mai des, termenul editor inca mai creeaza confuzie. E greu sa te gindesti la editor ca redactor cind ani de zile ai inteles prin editor directorul de editura sau patronul. Daca ne uitam prin casetele redactionale ale editurilor sau ziarelor, ceata devine si mai deasa. Exista editori seniori, dar acestia sint un fel de redactori-principali (dupa vechile organigrame), nicidecum redactori-sefi.
In fine. Pina la urma nu are mare importanta cum le spunem (sau cum isi spun), important este ce fac. Si ecourile pe care le stirnesc in presa si printre cititori.
In zona F&F, activitatea editorilor a imbinat cele doua forme de manifestare, publicatiile periodice si cartile. in general, cei pe care-i cunoastem ca editori au fost redactori sau redactori-sefi de revista, dar si redactori, ingrijitori de colectii pentru cele citeva edituri care au luat in serios literatura de gen. Ca in mai toate domeniile economice, si editorii au trecut cu arme si bagaje de la o editura la alta, de la o revista la alta. Sau de la revista la editura. Sint putini (si buni!), asa ca aceasta rotatie a cadrelor este de inteles. E greu sa gasesti oameni noi care sa creasca, sa invete la locul de munca. Daca vorbim despre redactorii de carte, aici se poate accepta cresterea si inaltarea intr-o editura pina... pina intra alta editura pe fir si face o oferta mai buna. Si tot asa.
Cel mai proaspat venit in tagma editorilor (cei cu mari responsabilitati, ingrijitorii de colectii) este Florin Pitea. S-a nascut in 1971, a debutat in 1992, a tradus povestiri de William Gibson, Bruce Sterling, Greg Egan, a publicat trei volume. Lector de limba engleza la Facultatea de Limbi Straine a Universitatii „Spiru Haret“, doctorand cu o teza despre Cyberpunk, Florin Pitea si-a inceput aventura in domeniul editorial prin 2003, daca nu ma insel, cind Editura A
