Un recent raport al Curtii de Conturi - care rezuma activitatea de verificare a modului in care a decurs, financiar vorbind, campania electorala locala 2004, in Timis, ne duce la o concluzie care nu ne ofera - nici macar post-factum - privilegiul de a afla exact circuitul banilor in natura electorala locala. Circuitul a aproape 8,5 miliarde de lei cati au fost tranzactionati in cele cateva luni de campanie electorala, doar in Timis. Prin urmare, avem in fata un raport datator de migrene raportandu-l la sumele foarte mari aruncate in joc, in privinta carora nu poti sa nu te intrebi cum si in cat timp urmau sa fie amortizate? Datator de dureri de cap mai ales raportat la lejeritatea incontrolabila cu care acesti bani - ca si cei din campaniile anterioare - au fost plimbati dintr-un cont in altul. Cine, cat si cui a dat nu se stie cu exactitate.

Curtea de Conturi se vede in situatia doar de a fi constatat o stare de fapt. Nu are parghii legale pentru investigarea corecta si completa a provenientei si cantitatii fondurilor din primavara lui 2004. Dar asa au stat lucrurile si 1992, 1996, 2000. Legea a fost gandita de o asemenea maniera incat, in astfel de situatii, sa nu se poata lua nicio masura impotriva celor care refuza sa se justifice in privinta unor fonduri care ii incununeaza ca zei ai zilei si le da puterea de a deveni “ordonatori de credite” functie de interes sau de conjunctura. Un vacuum legal care a protejat bine aceste afaceri cu iz de sponsorizare electorala. Daca un dezastru de genul acesta ar fi gasit, insa, in contabilitatea unui sereleu, cu siguranta, administratorul ar deveni peste noapte protagonistul unui dosar penal si posesorul macar al unei ordonante de retinere.

Sa ne amintim de “nevinovatele si cari-tabilele” sponsorizari din 1992 facute PDSR-ului de oameni de afaceri extrem de controversati. Sponsorizari pe care beneficiarii nu se f