Designul cafenelei este semnat de Venera Arapu si nu i se poate reprosa nimic: imaginativ si postmodern, colationand heteroclit concepte care in mod normal nu pot sta impreuna; astfel, dungi abstracte si spirale reci coabiteaza fara probleme cu peretii cafenii de caramida falsa, dar si cu verdele crud si desenul in tuse japoneze al unei frunze. Mese si scaune de plastic cu forme aerodinamice sau monitoare incapsulate in pereti stau la un loc cu o biblioteca minimalista, pe care sunt aruncate niste reviste, pentru a sugera intimitatea unui spatiu in care iti faci siesta. Pe scurt, sa colationezi postmodern detalii compozite este o sarcina pe care cei mai multi designeri o rateaza, cazand in kitsch si dezordine – insa aici chiar chiar si scaunele desperecheate de la fiecare masa (de plastic si retro de lemn) lasa o impresie de armonie cvasigeometrica. Oricum, conceptul pare sa se joace cu tensiunea dintre public si privat, personalizat si formal.
In rest, nu foarte multe lucruri de laudat – desi se numeste cafenea, sunt doar cinci sortimente de cafea asortate la un meniu hipertrofiat de mancare pentru lunch-uri corporatiste (cafeneaua se afla aproape de Piata Victoriei, in cladirea de beton si sticla a BCR-ului). tinand cont de clasa amenajarii, preturile sunt rezonabile (de la 4,5 lei un espresso la 9 lei pentru caramelatte) – probabil din cauza ca destinatia initiala de cafenea de lux a fost deturnata sau contaminata cu aceea practica de bistro pentru grabitii la costume iesiti sa-si ia pranzul, in pauza de masa: exista chiar un meniu al zilei, scris cu marker-ul, la intrare, ca intr-un restaurant sadea.
Dar mancarea nu imbie deloc, ecologica si hiperstandardizata cum e: un breakfast pe stil englezesc, cu sunca, omleta, bacon, gem si inevitabilele fresh-uri de fructe, preturile variind de la 9 la 18 lei. Pentru pranz, se poate opta fie pentru 9 feluri de s
