Galeria H’art, Bucuresti, curator: Dan Popescu, decembrie 2006-ianuarie 2007
Exista o preocupare asidua, in contemporaneitate, de a imbraca totul in reprezentari. Imaginea substituie, uneori, si necesitatea de a gindi, de a medita. in locul acestora se infatiseaza interfata vizuala, cliseul plastic. Locul si prezenta imaginii au fost foarte vii inca din cele mai vechi timpuri, iar crestinismul i-a stabilit o pozitionare foarte precisa. Un loc aparte l-a ocupat imaginea in era mass-media si a publicitatii.
Aceste sisteme nu se mai multumesc doar sa povatuiasca si sa indemne lumea spre anumite produse, de care omul are sau nu nevoie, ci tind sa devina o mecanica a „sacralizarii“ actului insusi de a cumpara. Ca impactul sa fie maxim, si cu tinta precisa, anumite minti cerceteaza cu de-amanuntul rolul translarii anumitor reprezentari din trecut, aducindu-le in actualitate. Cit mai aproape de omul contemporan. Acest om, familiarizat cu idei multiple si cu libertatea de a alege, traieste totusi intr-un plin ev al confuziei. Sistemul vechi, traditionalist, religios prin excelenta, este reinventat, dar fara suportul sau transcendental. Sarbatorile religioase devin prilejuri si motive pentru vinzari imense si pentru un consum excesiv, coplesitor. „Totul de vinzare“ nu este o formula stearpa, seaca, ci una care arata starea de lucruri actuala – rece si bazata preponderent pe acumulare de capital. Marketizarea si serializarea gustului este o tinta precisa a economiei de piata.
Astfel de idei fugare mi-au venit in minte cind am mers sa vad expozitia de pictura a lui Roman Tolici, Evanghelia dupa Mos Craciun. Avem doua elemente divergente aici: Cuvintul Viu, inscris si revelat de Evanghelii, si o fantosa a societatii de consum, iepurasul de plus (personificat si de figura lui Mos Craciun, care repovesteste in chip personal Evanghelia). Semni
