La numai cativa kilometri de casa Afroditei, in satul vecin, la Sanmihaiu German, alte cazuri sociale, alte povesti de viata. Toate insa au un punct comun: saracia. Sub forme diverse ale ei. “Cat ma tine Dumnezeu o sa muncesc” Maria Arba a ajuns la 48 de ani sa presteze munci in folosul comunitatii, la Primaria Sanmihaiu Roman, ca sa poata sa-si castige ajutorul social de 150 de lei.
Cat e ziua de lunga, de la primele ore ale diminetii, Maria Arba este vazuta pe la Primarie. Zilnic asteapta sa i se dea indatoririle pe care le are de facut, pentru a se apuca de treaba. Nimic nu este prea mult pentru ea, desi este trecuta bine de prima tinerete, si nimic nu pare dificil, desi singura “meserie” pe care a avut-o in viata a fost aceea de a-si creste cei sapte copii.
Fire deschisa, femeia accepta imediat sa povesteasca cum a ajuns ca, la 48 de ani, sa aiba ca singur venit ajutorul social. In urma cu 25 de ani, Maria a venit in Banat, din Satu Mare. Era deja casatorita dar pentru ca nu s-a inteles cu barbatul ei, a decis sa puna punct casniciei. In Sanmihaiu German l-a intalnit pe cel de-al doilea sot, Radu. “Suntem de 23 de ani impreuna, dar nu ne-am casatorit. Eu m-am gandit ca am fost odata, ca nu imi mai trebuie. In plus, poti sa faci o casa si fara sa ai acte. Mi-a dat Dumnezeu sase baieti si o fata”. Din ziua in care inceput sa vina pe lume copiii, au inceput sa se iveasca si problemele. Maria spune ca nu s-a gandit sa se angajeze undeva, pentru ca a ramas acasa, sa-si creasca fiii. Privind in urma, spune ca nu ii pare rau ca a luat aceasta decizie. Totusi, i-ar fi placut sa stie ca acum, odata ce batranetile se apropie, ar putea si ea sa beneficieze de o pensie. Sotul ei a lucrat o viata la C.A.P, asa ca nu se poate astepta nici el la o pensie foarte mare.
De aceea a fost nevoita sa se multumeasca cu ajutorul social pe care il ofera statul. “Copii
