Decizia presedintelui moldovean, Vladimir Voronin, de a se opune deschiderii a doua noi consulate românesti - la Balti si Cahul - nu are legatura numai cu cererile de redobândire a cetateniei române depuse de sute de mii de moldoveni in ultimele luni. E mai curând o declaratie de principiu, sustinuta - cu acelasi gen de argumente - si de ministrul moldovean de externe, domnul Andrei Stratan. Reticenta presedintelui Voronin are mai multe surse de alimentare. Cozile din fata Ambasadei României din Chisinau reprezinta una dintre ele. Disensiunile politice interne de la Bucuresti reprezinta, pe de alta parte, un cadru prielnic pentru a se putea spune aproape orice si de catre oricine - mai ales daca este interesat s-o faca - la adresa României. Adaugati la acestea recentul episod juridico-istoric prin care, printr-o decizie a Curtii de Apel Bucuresti, echipa ex-maresalului Antonescu a fost cvasiexonerata de acuzatia de a fi atacat URSS in iunie 1941 - intr-ale carei granite se afla atunci si teritoriul actualei Republici Moldova. Adaugati si declaratiile presedintelui Basescu - una dintre ultimele a fost facuta la Bruxelles, in februarie - potrivit carora România doreste in continuare relatii privilegiate cu fratii români din Moldova. Adaugati, daca nu vi se pare suficient, repetatele revelatii pe care unii savanti de la Chisinau le au despre limba moldoveneasca sau despre istoria republicii. Si ar mai fi. Toate acestea redau atmosfera actuala de suspiciune dintre Chisinau si Bucuresti - mai ales in acest sens. Adevarul, in masura in care poate fi intrezarit si spus, e ca România are relatii privilegiate cu o parte din cetatenii Moldovei si nu cu republica respectiva ca atare. Cele doua state impart un trecut, e adevarat. Dar nu impart prezentul. România a avut drept cap-compas, dupa 1990, apropierea de NATO, de UE, de Occident. Moldova a fost nu cu un pas inapoi, ci cu