Virgiliu Parghel s-a nascut la Iasi, unde a si facut liceul de arte. Vine apoi la Bucuresti, unde urmeaza cursurile de pictura la clasa lui Corneliu Baba. Dascal de desen si pictura pe la scoli din Suceava, Iasi - ca asistent universitar la facultatea de arte plastice, si din nou la Bucuresti, de data aceasta ca lector la Universitatea de Arte, unde ucenicise pana in pragul anilor '80. Are la activ numeroase expozitii personale, fiind chiar preferatul unor galerii ("Val House", de pilda) si posesor al unei bogate agende de participari la saloane colective de arta. In atrium-ul Bancii Alianz-Tiriac i-a fost gazduita cea de a 24-a aparitie publica din cariera.
O prezenta ce se lasa mai greu deslusita la prima vedere. Desi destule elemente de atractie vizuala din panzele lui invita la reflectie si surprinzatoare relationari cu un intreg univers de repere si tendinte din istoria moderna a picturii. Pentru ca Parghel este cu precadere produsul, in permanenta formare si perfectionare, al unei pedagogii artistice bazata pe o cultura vizuala mereu improspatata si exersata in laboratorul propriei cercetari picturale.
L-am cunoscut mai intai prin tablourile sale, prin diverse expozitii de grup, dar si din doua sau trei recitaluri personale, in galerii mai mici si cochete, unde vocatia lui eseistica in pictura de sevalet se putea desfasura si afirma in voie. Apoi, l-am descoperit ca muralist, in admirabila fresca din curtea Bibliotecii franceze. L-am perceput, asadar, ca pe un foarte flexibil stilist, capabil sa filtreze prin propria paleta modele ilustre, genuri si tehnici ale picturii autohtone si universale. Demonstra o pricepere putin comuna de a glosa pe teme date in diferite chei stilistice si cu o adecvare a tehnicilor de lucru, ce faceau din tablourile sale adevarate citate, polemic reproduse sau interpretate, intr-o atragatoare maniera de discurs postmo
