- Cultural - nr. 52 / 16 Martie, 2007 Unele cuvinte par simple la prima vedere, dar aprofundate isi dezvaluie valente deosebite. Avem, ca exemplu, cuvantul rand. Sensul de baza al cuvantului rand: sir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau fiinte. Locutiunea de-a randul, unul dupa altul, fara intrerupere, continuu, succesiv, consecutiv; de la un capat la altul. Un citat din proza eminesciana: "Dar ce mai era in cutie? Papusile ce i le daduse de ziua ei in doi ani de-a randul". Pe rand sau rand pe rand, randuri-randuri: treptat-treptat, unul dupa altul, succesiv. "Randuri-randuri, spre campie, / Se perinda nori de plumb" (G. Toparceanu). "Si se duc pe rand, pe rand, / Zarea lumii-intunecand" (M. Eminescu), "Flori de tei deasupra noastra / Or sa cada randuri-randuri" (id.). De rand, modest, din popor, fara rang, obisnuit, comun, fara valoare, vulgar: "Era o biata fata saraca de oameni de rand" (M. Sadoveanu). "Un cal fara inima, care-i mai rau decat unul de rand" (M. Eminescu). Om de rand, obisnuit, om la fel cu toti oamenii, om fara rang, din popor. "Caci mosneagul ce privesti/ Nu e om de rand, el este domnul Tarii Romanesti" (M. Eminescu). A citi printre randuri, a pricepe din context ceea ce nu se spune direct (intr-un text). A da rand la…, a tine seama de… "Iar tata-sau, ca si altadata, / N-a dat acestor vorbe rand" (G. Cosbuc). De randul gurii (sau al mancarii), pentru mancare, pentru a-si potoli foamea. "Avea ce-i trebuie la randul gurii" (Reteganul). Fara (de) rand, fara chibzuiala; fara seaman. Citate din folclor: "Eu zic dorului plangand / C-am iubit fara de rand". "Canta cucul pe pamant, / Necajita-s fara rand". A umbla de (sau in) randul cuiva, a-i purta cuiva de grija. In rand cu lumea, asezat, cu rost, la fel cu ceilalti oameni. In rand cu cineva sau in randul cuiva, alaturi de cineva; pe aceeasi treapta, la acelasi nivel. A nu