Gelu Jireghie Sa pui la Finante un sef ca Dobos, oricat de liberal ai fi, arati in primul rand intentia de a controla si a anihila pe cei care mai misca in front. Curios sau nu, miscarile de personal din ultimii, aproape doi ani, nu fac decat sa confirme ca institutia statului a devenit un fel de barlog, in care ursul cu mustata hiberneaza, in timp ce restul oamenilor alearga ca trepadusii dupa amenzi si stimulente, daca au noroc sa fie in gratii.

Un cunoscut om de afaceri poate sa confirme sau sa infirme cum, prieten de familie fiind cu stimabilul sef de la Finante, a fost tepuit de acesta. Nu cu mult, dar cu o contra-pila pusa cu tact la sefii unei banci de pe la Bucuresti. Dar interesul poarta fesul si daca a avut si tupeul sa se mai planga, s-a trezit si cu controale pe capul lui, de prin toate partile.

Posturile, mai putin sau mai mult importante, se dau mai nou la doua probe. Teorie in controale la comanda si implicit servilism jegos, alaturi de curatenia de sub biroul sefului, proba orala obligatorie, doar pentru sexul frumos, deocamdata. Pe la Finante mai umbla un zvon, conform caruia nevasta marelui director ar primi si ea stimulente financiare, doar ca stimulent la lipsurile pentru care o femeia ar putea sa intenteze un divort, in termeni legali, mai ales ca omul este ceva mai plimbaret. Dar asta e problema lui.

Ca orice ziarist care cauta evenimente, am fost asaltat de barfe si zvonuri in legatura cu seful Fiscului iesean. Culmea este ca, dupa verificari chiar sumare, aproape toate s-au dovedit a fi reale. Nu de alta, dar hotiile se fac mai nou asa, pe fata, cu un tupeu greu de imaginat si care uneori frizeaza ori prostia ori nesimtirea. Imi aduc aminte de o replica a distinsului, de la inceput de mandat: "sunt tata golanilor". Si ce este mai grav este ca anumite lucruri i se permit si poate ca ierarhic, fiecare are partea l