În dimineaţa zilei de 3 martie, la televiziunea Prima, emisiunea Imobiliar/Blitz ne-a informat că există două proiecte de a lărgi capitala la dimensiuni megagalactice, prin înglobarea localităţilor din jur. Deci, unul din aceste planuri, al opoziţiei, ar înghiţi 93 de localităţi din Sectorul Agricol Ilfov. Celălalt, susţinut de Guvern, se mulţumeşte cu 62!
Aceste veşti foarte grave ne-au fost date calm, ca şi cum i-ar interesa numai pe cei care au de cîştigat din creşterea preţului locuinţelor. Oameni care cred că acest oraş e uşor de transformat, oameni dintr-o specie cu care am tot avut de-a face înainte de 1990 nu se preocupă deloc de sensul evoluţiei istorice a Bucureştilor. Nu e prea tîrziu, poate, să le recomand lectura unei cărţi postume a marelui geograf Vintilă Mihăilescu care tratează tocmai această problemă (Editura Paideia a publicat-o în 2003).
De la sîmburele pe care l-a reprezentat Cetatea Dîmboviţei, apărată de întărituri şi de mlaştini, Bucureştii s-au dezvoltat prin aglutinarea satelor, unul după altul, coborînd de pe dealuri la şes. Între măsurile de ordine luate de domnii fanarioţi a fost şi acea hotărîre a lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782) prin care se stabilea limita pînă unde se întinde oraşul. Mai trăiesc încă bucureşteni pentru care hotarul de nord al Capitalei trecea prin străzile Viişoarei şi Povernei, ale căror nume arată că erau acolo terenuri cultivate cu viţă de vie, poate şi livezi de pruni cu cîte o velniţă de rachiu. Într-o fotografie pe care n-o mai găsesc în maldărele de hîrtii de pe biroul meu, cortegiul funebru al lui Carol I s-a oprit în Piaţa Victoriei, încadrată de ultimele case de pe bulevardul Colţei (Lascăr Catargiu), avînd în faţă desişul de pădure în care se vor decupa Şoseaua Jianu (B-dul Aviatorilor) şi parcul care o desparte de Şoseaua Kiseleff. Oraşul vechi - nu mai vechi decît începutul veacului X
