Jurnalismul colectiv/cetăţenesc, care se manifestă mai ales pe Internet, în construcţii de tip Web 2.0, este considerat de unii ca asasinul (colectiv) al mijloacelor de informare clasice, în timp ce alţii îl iau cu greu în seamă sau, dacă ştiu ceva despre el, îl persiflează. Cît şi cum vor schimba noile modalităţi de comunicare faţa lumii, pînă la urmă? Deşi e prea devreme pentru un răspuns definitiv, cîteva caracteristici ale fenomenului sînt în acelaşi timp premisele unui răspuns la întrebare.
Despre ce e vorba, pînă la urmă? În ultimii ani, pe Internet, oameni fără experienţă de comunicare au început să-şi dea cu părerea sau să furnizeze informaţie în cele mai variate domenii. Ceea ce în presa clasică exista doar marginal, sub forma scrisorilor pe adresa redacţiei sau a interviului colectiv pe stradă (aşa-numitul vox pop), a devenit un fenomen cvasigeneral. Toată lumea nu numai că are ceva de spus, dar o şi spune prin intermediul unor platforme uşor de mînuit şi, în plus, gratuite.
Blog, Wiki, Youtube. Platformele de exprimare în acest stil (adică paginile de Internet şi facilităţile oferite de acestea) sînt nenumărate, însă cele mai de succes pot fi încadrate în trei categorii. Se ştie despre blog că a însemnat, pînă nu de mult, jurnal personal, adică o succesiune de însemnări aşezate pe pagina de Internet, de la coadă la cap, dar în ultima vreme programele şi site-urile de blog sînt folosite pentru cele mai diferite conţinuturi, de la cărţi începute pe Internet şi destinate tiparului, pînă la site-uri aproape clasice de ştiri.
Softurile de tip Wiki permit organizarea şi prezentarea informaţiei în stilul celebrei Wikipedia, adică în pagini care corespund articolelor. Noutatea principală se referă la faptul că articolele pot fi, în general, create şi editate de către oricine. Curios, acest sistem a funcţionat foarte bine pentru domeniile ce
