Se afla in desfasurare mai multe manifestari pentru comemorarea rascoalei din 1907, de la care, in primavara lui 2007, se aduna o suta de ani. In decursul acestui interval, s-a vorbit si s-a scris mult despre eveniment, inclusiv literatura, in cateva cazuri considerata de mare calitate. Totodata, este posibila acum o privire mai obiectiva si, prin urmare, o informare cat mai serios documentata nu poate lipsi.
In ultimii ani s-au facut multi pasi in aceasta directie, incercandu-se depasirea prejudecatilor construite in timpul unei jumatati de secol de comunism care, plecand de la teoria luptei de clasa, a lasat urme adanci nu doar in istoriografie, ci si in mentalitatile catorva generatii, de multe ori prin falsificarea istoriei.
Asa, de pilda, un eminent profesor - care, in urma cu 50 de ani, debutant fiind, a fost martor la cateva manifestari din 1957 dedicate rascoalei - imi povestea cum au fost adusi atunci tarani care aveau amintiri directe din 1907, daca nu ca participanti reali, macar ca martori.
Rezultatul a fost ca, de oriunde ar fi venit, relatarile acestora erau asemanatoare si nerelevante si se incheiau invariabil cu multumiri si laude aduse partidului si guvernului.
Realitatea este ca, desi multi dintre ei ar fi avut realmente ce spune, fusesera instruiti cu totii identic la raioanele de partid din teritoriile de origine, inaintea aparitiei lor in public.
Cinci ani mai tarziu, aceleasi autoritati au adus din toata tara, in sala rotunda abia deschisa pentru expozitii langa Casa Scanteii (astazi Casa Presei Libere), 11.000 de tarani. Cu oamenii aceia imbracati majoritar in costume traditionale (nu stim de fapt cati dintre ei nu erau tarani) si reprezentand o cifra-simbol pentru victimele rascoalei din 1907, s-a serbat atunci, intr-un festivism specific, marele succes "socialist" al incheierii colectivizarii agriculturii. Ni
