Premierul nostru se bucura de privilegiul destul de rar vazut prin alte parti de a fi in gratiile opozitiei. In mod normal, opozitia isi ascute coltii de fiecare data când un sef de guvern face imprudenta sa-si expuna beregata in parlament. In schimb, sosirea lui Tariceanu la Senat a fost prilej de bezele si politeturi cu stimabilii de la PRM, PSD sau PC. O combinatie de maioneza cu frisca si topping de caramel care scandalizeaza orice stomac normal. Tariceanu si Iorgovan zâmbindu-si unul altuia, un Geoana care-i adauga premierului in CV functia de ministru de justitie interimar, ce mai armonie! Iar cel mai hazliu a fost Taracila, care l-a invitat pe Tariceanu sa vorbeasca de jos, ca nu cumva sa-si afecteze organul cu care face politica, deja vatamat in accidentul de motocicleta. Dupa siropul de inceput, Senatul si premierul si-au unit vocile baritonale in diatriba impotriva primadonei de la justitie. Pâna si micile impunsaturi au fost doar de parada. Când Tariceanu i-a spus lui Frunda ca nu este in masura sa critice situatia din justitie pentru ca a refuzat in 2004 acest portofoliu, a vrut de fapt sa spuna: „Daca ai fi acceptat, acum nu ne-am mai chinui cu Monica“. In rest, primul-ministru mai ca nu si-a cerut scuze pentru insistentele cu care Macovei vrea sa impuna controlul averii demnitarilor. Pasul logic pe care ar trebui sa-l faca seful executivului ar fi sa repete la Palatul Victoria mitocania pe care Ponta si compania au comis-o la Camera când cu afisele cu „Keep walking, Monica“. „Aceasta sedinta poate deveni istorica prin comuniunea noastra de interese“, a sintetizat bardul Adrian Paunescu evenimentul de ieri. Oricât de antipatica ar fi compania PD la sedintele de guvern, este totusi jenant, pentru un partid al „purtatorilor de papion“, sa devii prieten politic cu indivizi de teapa poetului de curte al lui Ceausescu. Intr-adevar, PD este un partid al soldat