Premierul a decis. Nu vor mai fi alegeri europene pe 13 mai, ci candva, in octombrie. De data aceasta, nu e nici o inconsecventa reala din partea unui om politic care s-a remarcat prin usurinta cu care se razgandeste cand e vorba despre alegeri. Intr-adevar, decizia era luata de mai multe saptamani si, dupa toate indicatiile, era luata In Intelegere cu PSD, daca nu chiar la ordinul PSD. Am asistat numai la o comedie a declaratiilor, a formularii unor pretexte subtiri, a scrisorilor si avertismentelor, inclusiv la utilizarea autoritatii liderului liberal european, Graham Watson, pentru legitimarea publica a acestei decizii. Intr-adevar, pentru PSD a tine alegeri In aceasta primavara, imediat dupa Incheierea nefericitei campanii de suspendare a presedintelui printr-un referendum, pe care Il va pierde la scor, s-ar putea dovedi un dezastru de imagine. Si chiar daca parlamentul nu ar hotarI pana la urma suspendarea, imaginea PSD tot ar iesi sifonata rau. Asa Incat exista o singura solutie: fortarea PNL sa amane alegerile In schimbul promisiunii de sustinere In parlament. Pana la toamna, poate ca sondajele vor arata mai bine. Pe de alta parte, nici PNL nu era prea entuziast sa mearga la urne: scaderea sa In raport cu PD ar fi devenit evidenta si de rau augur. Dar cred ca cel mai important argument In luarea deciziei de amanare a fost sansa de a scapa pana la urma de ministrii PD si de a alcatui un guvern pur liberal. (La ora cand scriu aceste randuri nu se stie daca aceasta sansa s-a materializat.) Asadar, premierul a decis. Va merge pe mana PSD. A decis sa forteze, pe cat posibil, distrugerea oficiala a Aliantei D.A., detestata dintotdeauna de prietenul sau Dinu Patriciu. A adoptat hotararea de amanare a alegerilor In mod unilateral, desi o decizie In cadrul coalitiei ar fi fost, politic vorbind, obligatorie. Provocarea aruncata PD-ului e deliberata, iar dorinta de a sca