In urma cu un an, eram nominalizat laPremiul "Giuseppe Acerbi" cu un roman care, in versiunea italiana, s-a numit, surprinzator, Fundesac. In versiunea aparuta la noi si ecranizata de Lucian Pintilie, romanul se chema Prea tarziu, dar organizatorii italieni au preferat, in locul traducerii obisnuite, Fundesac. Li s-a parut ceva exotic, neobisnuit, original si foarte, foarte romanesc. Cuvantul vine din limbajul mineresc si defineste o lucrare fara iesire, o fundatura care mai e si toxica. Gazele se acumuleaza mereu, pericolul asfixiei creste, ca si al exploziei. A persevera e sinucigas. In registrul politic suntem tot la fundul sacului.Constitutia facuta pentru un sistem cu un partid dominant - urmasul partidului-stat - isi da obstescul sfarsit, odata cu vremurile pe care le-a intrupat. Spectrul politic s-a sfaramat in mod natural, cati romani - atatea pareri. Ne indreptam catre o zona de fragmentatie in care presedintele si premierul nu mai reprezinta obligatoriu aceleasi interese. Castiga cine reuseste sa adune cioburile. Foarte probabil ca ani buni Romania va fi condusa de coalitii eterogene, cu viata scurta. Asa cum, in plan economic, suntem in faza acumularii primitive de capital, cu toate tarele acesteia. Poti sa te superi pe cosuri, dar, pana nu trece pubertatea, degeaba dai cu alifie. Analistii par si ei la varsta intrebarilor fundamentale. Ce fel de republica este Romania, parlamentara sau prezidentiala? Si cine este seful? DoarMAE stie ce ne caracterizeaza: spiritul fabulos. Pana la intalnirea cu fictiunea, iata-ne insa in cea mai reala fundatura. Nimic nu mai merge. Incercarile repetate ale presedintelui de dislocare a premierului au facut din Alianta D.A. o amintire pioasa. Majoritatii formale PNL- PD-UDMR i-a luat locul una de conjunctura, in care legile trec sau se intepenesc, in functie de interesul altor forte, din afara arcului guvernamental. Opozitia