Pentru latini, puterea poporului consta in dreptul la plebiscit. Poporul avea puterea de veto: trecea sau respingea legea. Daca plebiscitul e o consultare a poporului hotarata de popor, referendumul este o consultare populara propusa de guvernanti. Sursa consultarii face diferenta. Cei ce au initiativa dau si sensul consultarii. Iar in Romania initiativa referendara este interzisa poporului la nivel national. Spectator, mai mult sau mai putin avizat, cetateanul nu poate interveni si regla din proprie vointa jocul politic. In acceptiunea sa moderna, referendumul amesteca aspectele referendare cu cele plebiscitare. Daca uzul referendumului e un complement necesar, nu si suficient, al democratiei reprezentative, abuzul de referendum e un semn de practica deficitara. Experienta californiana dovedeste ca referendumul de initiativa populara, introdus inConstitutia statului inca din 1911, este un mijloc prin care o fractiune a corpului electoral isi exprima opinia asupra vietii politice economice sau sociale. Dar pana si acolo abuzul a transformat referendumul intr-o arma politica utilizata de politicieni pentru scopuri electorale. Spre exemplu, in 1994, adoptarea prin referendum a Propunerii 187, "Save Our State", prin care se intentiona reducerea imigratiei ilegale, nu a fost decat un mecanism pentru relansarea electorala a guvernatorului republican Pete Wilson. Desfasurat in acelasi timp cu alegerile, referendumul l-a ajutat pe guvernator sa recupereze terenul pierdut si sa recastige mandatul. In schimb, Propunerea 187 a fost declarata neconstitutionala in 1995 si 1997 de Curtea de Justitie a statului California. Morala cazului prezentat e simpla: tentatia de a abuza de referendum pentru a obtine un efect plebiscitar transforma un procedeu democratic intr-o forma de manipulare si dominatie. In Romania, undeConstitutia interzice referendumul legislativ, acesta ramane un