La mijlocul secolului trecut, cand in SF-ul romanesc abia incepeau sa mijeasca, timid, primele povestiri de aventura spatiala, o critica dogmatica si moralizatoare s-a si grabit sa ne explice, pe ton exclusivist, cum avem si cum nu avem voie sa ne imaginam cosmonautii, acesti protagonisti ai unei fascinante experiente umane, proiectata, atunci, in viitor. Romantismul comunist nu-i putea admite decat intr-o lumina pilduitoare, ca reprezentanti sublimi ai celor mai alese calitati formate vreodata in specia umana. Orice umbra aruncata pe un asemenea portret de erou exemplar trebuia condamnata prompt si vehement.
Ma intreb ce-ar mai zice acum acesti naivi comentatori de iluzii daca ar fi confruntati cu Lisa Nowak, de 43 de ani, capitan in Marina americana si participanta la o misiune spre Statia Spatiala Internationala? Zborul ei nu iese dintr-o fantezie de scriitor, ci chiar s-a produs la mijlocul anului 2006, cu o naveta spatiala "Discovery", la bordul careia doamna Nowak avea misiunea de a opera bratul mecanic al navei. Din aceasta cauza colegii, darnici cu poreclele amicale, i-au si pus supranumele afectuos de "Robochick". Pentru chick, dictionarele dau sensul de "puisor", iar prima parte a cuvantului ma indoiesc ca ar mai trebui tradusa.
Lisa Nowak s-a achitat cu brio de sarcinile misiunii, fiind intampinata la intoarcere cu laude oficiale si decoratii. De altfel, pana sa ajunga in culmea carierei sale, astronauta a mai recoltat diverse distinctii acordate de serviciul sau militar, iar mai inainte isi facuse cu excelente rezultate studiile liceale din Maryland si cele de la Academia Navala americana. Casatorita de 19 ani cu un angajat al NASA si avand impreuna trei copii (doua fetite gemene si un adolescent), asadar excelenta profesional si mama - cum sustin unii martori - desavarsita, Lisa corespundea intru totul idealului moral de erou formulat de
