Mare emotie a starnit in presa participarea comuna a presedintelui Traian Basescu si a premierului Calin Popescu Tariceanu la Consiliul European de primavara de la Bruxelles. Ziaristii nu mai stiau prea bine daca sa se minuneze de faptul ca ne aflam prima data la o reuniune importanta a liderilor europeni sau de coexistenta in acelasi spatiu pentru cateva ore a sefului statului si a sefului guvernului. Cam aici s-au oprit emotiile, iar relatarile de la Bruxelles au reprodus detaliile tehnice ale acordului la care liderii europeni au ajuns in privinta protectiei mediului. Lipsa de entuziasm si de ecou este justificata, de vreme ce acest document, desi important pe plan european, se refera la chestiuni care-i preocupa prea putin pe guvernantii de la Bucuresti. Agenda lor este cu totul alta, iar Europa pare mai degraba sa-i incurce. Orice raportare la agenda Bruxellesului nu face altceva decat sa scoata dureros in evidenta discrepanta dintre "noi" si "ei". Oricat ne-ar spune presedintele ca Romania este "una dintre tarile care au constatat ca are resurse sa se incadreze fara un efort deosebit in limitele prognozate" de emisii de dioxid de carbon, noi tot nu prea intelegem ce inseamna practic aceste limite, pentru ca, de fapt, protectia mediului si incalzirea globala nu au fost niciodata subiecte de dezbatere publica - si nu vor fi multa vreme. Pur si simplu, Romania nu a atins acel nivel de dezvoltare economica care sa-i permita sa discute relaxat despre protectia mediului, energii alternative si biocombustibili. Intrati fara pregatire intr-o lume pe care nu o prea intelegem, nici macar nu avem timp sa studiem si contraargumentele aduse strategiilor elaborate la Bruxelles. Ecologistii reputati, cum este de pilda Georges Monbiot, sustin ca biocombustibilii creeaza mai multe probleme decat rezolva, deoarece ocupa mari suprafete, iar randamentul este sub asteptari. Ca sa f