A venit primăvara. Mă plimb pe malul Dâmboviţei şi admir macaraua căzută în apă. Rolul obstacolului în torent - iată un subiect filozofic la care au dreptul şi poeţii. De exemplu, Apollinaire meditând la trecere, sub podul Mirabeau. Am compus, deci, un distih adecvat:

În Dâmboviţa, apă murdară,

Nu te scalzi a doua oară.

Ceva mai departe, podul Mioriţa, aflat în reparaţie; pe sub care noaptea e oprită orice urmă de circulaţie. Ar fi trebuit să i se zică Podul lui Manole ("Ce ziua lucra, noaptea se surpa"). A doua zi iar, a treia zi iar, scria şi-n ziar...

În Piaţa Gemenii, câteva bănci poartă falnic inscripţia "Primăria sectorului 2". Nu mult mai departe, pe Eminescu, fostul cinematograf "Viitorul" zace aproape în ruină. Parcă ieri se proiectau aici filme de cinematecă, parcă mai ieri poetul Ion Iuga organiza seri literare. Acum e un loc pe care trecătorii îl evită, chiar şi numai din pricina mirosului, traversând pe partea cealaltă. Întreb şi eu: de ce n-o fi scriind şi pe această clădire "Primăria sectorului 2"?

La televizor a apărut un nou canal de divertisment. Văd un fost important personaj politic cântând într-un cor improvizat. Un cor de bărbaţi concurând cu unul de fete. Li se dădea un text şi ei trebuiau să identifice melodia. Nu ştiu de ce, se făceau că se distrează. Erau atât de afoni, încât... Doamne, oare acela să fie politicianul care...? Cel care semna acorduri şi tratate şi care vorbea cu zel despre ce s-a mai hotărât la Bruxelles? Oare a ajuns să-şi câştige existenţa în emisiuni de divertisment? Sau poate abia acum şi-a realizat adevărata vocaţie? Oricum, era singurul care pronunţa corect textele în limbi străine. Şi câteodată realiza ce se întâmplă; şi devenea trist. De pildă, când moderatorul a propus nişte jalnice înlocuiri de cuvinte, cum ar fi inserarea cuvântului "Bulă" în loc de "vântul"