- Politic - nr. 52 / 16 Martie, 2007 Relatia presedintelui cu justitia, in momentul in care isi permite sa dea indicatii imperioase acesteia, ce dosare trebuie puse sau repuse pe rol, cred ca devine una contra naturii relatiilor institutionale. Daca-mi aduc bine aminte, inca din 2006, magistratii romani s-au plans ca presedintele pune in pericol independenta justitiei. Mai cred, in sfarsit, ca este inadmisibil ca un presedinte sa participe la o sedinta a CSM, fara a se informa (sau a fi informat de d-na ministru) asupra regulamentului de desfasurare a lucrarilor acestuia. Fapt ce l-a pus in jenanta situatie de a-si cere scuze, pentru interventia, neavenita, in alegerea presedintelui CSM. Ajung astfel la chestiunea modelului comportamental basescian. Faptul ca presedintele bea sampania din sticla, in fata multimii, ca se urca baut la volan, ca se lauda cu fumatul si chiulul de la scoala, cu bordelurile pe care le-a frecventat, sau ca-i numeste pe gazetarii ce pun intrebari stanjenitoare, "gaozari", tin, foarte probabil, de naturelul Domniei Sale. Acesta poate, desigur, sa-i sporeasca popularitatea in randul acelora, destul de multi, din "bobor", care sunt fericiti ca locatarul Cotrocenilor are gura plina cu vorbe puturoase, si isi imagineaza, probabil, ca-i put si picioarele, ceea ce-l apropie, dovedindu-le ca e de-al lor, deci totul este in ordine. Sunt acestea fleacuri? Este aceasta perceptie benefica institutiei pe care o reprezinta? Stiu ca grandilocventa stangace si falsa a lui Ceausescu-presedinte era ridicola, a dlui Iliescu perversa si a dlui Constantinescu nevolnica. Dar poate stilul ("stilul e omul" ) dlui Basescu sa redea respectabilitatea absoluta celei mai inalte institutii a statului roman? Se simt semnatarii apelului cu adevarat bine reprezentati, "in fata cu acest personaj-presedinte pentru alte coordonate istorice"? Eu nu pot sa-i urmez. Asa cum nu-i