In ultima perioada, la sectia de chirurgie infantila a Spitalului Judetean de Urgenta se prezinta la consultatii pentru diverse afectiuni sau sint internati din ce in ce mai multi copii insotiti de bunici sau alte rude in grija carora sint lasati de catre parintii plecati la munca in strainatate. Desi, in cele mai multe cazuri, rudele apropiate incearca din rasputeri sa inlocuiasca absenta parintilor in momentele mai dificile din viata copiilor, nu de putine ori acestia traverseaza adevarate traume psihice sau isi dezvolta o labilitate psihica, pentru ca sint tot timpul cu gindul la parintii lor, pe care si-i doresc alaturi, mai ales in clipele cind sint in stare de suferinta.
Dr. Virgil Lefter, purtator de cuvint al unitatii spitalicesti, ne-a spus ca, in astfel de situatii, cei mai multi dintre copiii internati si care sint crescuti de bunici nu sint dificili ca pacienti, ci se adapteaza usor, daca sint inconjurati de dragostea celor apropiati. "Cel mai adesea sint copii linistiti si cuminti, pentru ca sint sub indrumarea directa a bunicilor, care inca tin la cutumele vechi ale civilizatiei si ale culturii noastre, in sensul ca pastreaza o anume politete fata de oameni si respectul de rigoare, dar noi nu putem citi cu exactitate in sufletul lor cum suporta lipsa parintilor; stim doar ca vorbesc frumos despre parintii lor, care au plecat in strainatate pentru a munci sa le fie lor mai bine, ca vorbesc la telefon, dar ca le este in fiecare seara dor de ei", am aflat de la dr. Lefter.
La numai 9 ani, Nicoleta, pe care am intilnit-o intr-un salon al sectiei de chirurgie infantila, are ambii parinti plecati in strainatate, dar a suportat cu zimbetul pe buze o interventie chirurgicala, pentru ca a avut alaturi intreaga familie: bunicii sau matusile au stat in permanenta linga ea, cu rindul, zi si noapte, iar copila a suportat astfel mai usor absenta
