România a contribuit la constituirea organizaţiei de luptă împotriva criminalităţii internaţionale în 1923, când Direcţiunea Generală a Poliţiei era condusă de dr. Eugen Bianu România a contribuit la constituirea organizaţiei de luptă împotriva criminalităţii internaţionale în 1923, când Direcţiunea Generală a Poliţiei era condusă de dr. Eugen Bianu "Căpitanul de istorie" continuă seria articolelor despre trecutul Poliţiei Române. Aflăm astăzi că ofiţerii români, care îşi vor sărbători ziua instituţiei pe 25 martie, au pus bazele luptei împotriva criminalităţii internaţionale împreună cu reprezentanţii poliţiilor occidentale în perioada interbelică. Mai exact în 1923, România a devenit membru fondator a INTERPOL. Începuturile existenţei unei organizaţii mondiale de luptă împotriva criminalităţii pot fi considerate chiar precedând prima conflagraţie mondială, în anul 1914, când, în zilele de 14-17 aprilie, în Principatul Monaco, are loc o Conferinţă internaţională a poliţiştilor şi magistraţilor din 15 ţări, printre care şi România, prin reprezentantul său, Romulus P. Voinescu, inspector în Siguranţa Generală a Statului. Invitaţia a venit din partea prinţului Albert I de Monaco (Albert Honore Charles Grimaldi, 1848-1922). Doi ani mai târziu, un congres similar s-a ţinut la Bucureşti. După un drum anevoios, marcat şi de Primul Război Mondial, în primele zile ale lui septembrie 1923 avea loc, la Viena, un Congres Internaţional de Poliţie, care, prin participanţi, îşi propunea combaterea criminalităţii internaţionale, organizarea unor birouri de siguranţă ,,cu atribuţia de a răspunde nevoilor de urmărire de la stat la stat'' şi - foarte important! - ,,organizarea poliţiei internaţionale''. Dar propunerea de bază - şi anume aceea a creării unei Comisii Internaţionale de Poliţie Criminală (CIPC sau ICPC) - a venit din partea şefului poliţiei din Austria, dr. Johannes Sc