In aceasta saptamana, despre economia Romaniei au fost publicate doua rapoarte aparent contradictorii daca ar fi analizate separat. Daca insa le asezam fata in fata, vom ajunge la concluzia ca documentele nu se exclud. In ordine cronologica, primul apartine companiei de consultanta PriceWaterhouseCoopers si sustine ca 26 de institutii de credit straine vor sa intre pe piata romaneasca, iar cel de-al doilea, al Fondului Monetar International, avertizeaza ca adancirea deficitului de cont curent, cresterea preturilor de consum peste limita BNR si intarzierea consolidarii politicilor macroeconomice ar putea determina investitorii sa-si retraga capitalurile din Romania, ceea ce ar pune presiuni si pe cursul de schimb. De altfel, FMI impartaseste punctul de vedere al BNR privind riscul ca in perioada urmatoare sa asistam la o apreciere rapida a leului, ce va fi urmata de o tendinta inversa.

Spuneam la inceput ca cele doua rapoarte de fapt nu se exclud, ci trebuie privite in completare. Este adevarat ca 26 de institutii de credit straine, nu toate avand sucursale in Romania, au anuntat deja Banca Nationala ca intentioneaza sa intre pe piata noastra. La fel de adevarat este ca si alti investitori vor face la fel. Pe de o parte, pentru ca se afla in expansiune, in cautare de noi piete de consum cu potential, iar pe de alta pentru ca plasa de siguranta pe care o ofera Uniunea Europeana acopera astazi si Romania. Nu vor fi nici pe departe printre cei dintai, dat fiind faptul ca investitiile straine in 2006 au depasit noua miliarde de euro. Dar domeniile in care au fost facute nu sunt din sfera productiei, mai mult de jumatate din bani concentrandu-se cu precadere pe servicii financiare si pe comert. Daca adaugam si investitiile imobiliare, ajungem la peste 60-65% din totalul aportului de capital strain direct. Or, toate aceste investitii ruleaza niste fonduri din ce in ce