Amintirile legate de anii de scoala isi pastreaza locul special in sufletul si inima fiecaruia, caci nimic nu poate fi mai frumos decât sa retraiesti emotiile primului chiul sau ale primei nazbâtii care s-a lasat cu penalizari din partea dascalilor. Anii de scoala, cu siguranta cei mai frumosi... Amintirea primilor dascali, a primelor emotii atunci când pasesti pe poarta institutiei, primele mustrari, dar si bucuriile si emotiile tineretii. Povesti frumoase, amintiri ce pastreaza un loc de frunte in inima scolarilor de ieri. Amintiri de neuitat Actrita Georgeta Luchian Tudor isi aminteste cu drag de anii de scoala. Parca mai ieri mama ei lucra cu migala la ghiozdanul de care micuta de atunci era tare mândra: „Era in perioada de dupa razboi, când lumea era extrem de saraca. Eu trebuia sa merg la scoala. Aveam nevoie de un ghiozdan, asa ca mama mi-a croit unul. Era din pânza maro, captusit si in interior avea carton. Avea de toate, bretele, curele, tot ceea ce are un ghiozdan, numai ca al meu era din pânza, nu din piele“, relateaza actrita. Povestind de anii de scoala, apare in prim-plan si profesoara de fizica Tacorian, care a determinat-o pe actrita de astazi sa inlocuiasca notele mici cu cele de noua si zece. „Era o doamna atât de blânda... In doua-trei luni de la venirea sa la catedra eu aveam sa am note de noua si de zece, in timp ce cu ceva timp in urma ma lupta cu corijenta, caci nu mi-au placut in ruptul capului matematica si fizica“. O perioada frumoasa, când domnisoarele purtau uniforme elegante: o rochie albastra cu mâneci lungi, guleras alb, peste care se punea un sarafan negru despicat in parti, precum fotele românesti, iar la gât, elevele Liceului Ortodox „Zoe Romniceanu“, la care a studiat si actrita de astazi a Nationalului craiovean, aveau atârnata de o panglica tricolora o cruce. O tinuta demna, eleganta, de care fiecare eleva era mândra. Revine din t