- Editorial - nr. 53 / 19 Martie, 2007 Exista o categorie de persoane, unii chiar oameni respectabili, care si-au descoperit o vocatie patriotica in a critica in permanenta maghiarimea de pe meleagurile noastre. Vezi, Doamne, datorita ungurilor noi, ardelenii, am avut si avem de suferit. Nimeni nu le contesta acestor istorici de ocazie ravna cu care cauta in arhive documente despre atrocitatile la care au fost supusi romanii in timpul ocupatiei maghiare, si nu putem ramane indiferenti fata de obraznicia unor lideri maghiari din Ardeal atunci cand sustin o politica de apartheid pe teritoriul Romaniei. Cand in Cetatea Alba Iuliei, un loc sacru pentru romani, este arborat drapelul Ungariei Mari, iar drapelul tarii este uitat in magazie. Se spune ca atunci cand drapelul tarii este inlocuit cu drapelul unui alt stat, inseamna capitulare. Oare de ce nu s-a gasit un patriot sa se urce pe cladirea papistasa si sa-l smulga, in timp ce autoritatile s-au limitat doar la un protest cuminte din partea prefectului judetului? O rusine mai mare nici ca se putea, dar pe cine mai intereseaza aceste aspecte in Tara lu' Papura Voda- o tara guvernata de niste indivizi care nu cunosc notiunea de patriotism. Pentru ei, a vorbi astazi de patriotism este ceva rusinos, la moda fiind banii, tradarea de neam si tara, interesul de haita, acumularea de averi fabuloase prin diverse tertipuri. Asa ca, distinsi domni, nu ungurii reprezinta la ora actuala un pericol real pentru noi, ci in primul rand romanii nostri ajunsi la putere cu ajutorul nemijlocit al cetatenilor tarii cu drept de vot. Nu trebuie sa ne sperie istoria zbuciumata si isteriile unor lideri maghiari disperati din zilele noastre, ci nepasarea politicienilor romani. Exista institutii abilitate ale statului cu salariati platiti cu bani multi pentru a veghea zi si noapte la siguranta nationala. Pe vremuri, cand in Targu-Mures un descre