Despre dezastrul ecologic din Retezat. Guido Toniotti - Inginer silvic pensionar, comuna Rau de Mori, judetul Hunedoara.

"Daca pe timpul dictaturii nu te puteai opune distrugerii naturii, nu inteleg de ce societatea civila de astazi nu protesteaza energic, impotriva celor ce vor sa impinga spre moarte un spatiu unic ca bogatie si frumusete."

Cu toata drama care ameninta Parcul National Retezat, parfumul, culoarea si sunetul primaverii pun incet stapanire pe intinderea lui. Cine stie daca la anul va fi la fel? Captarea nemiloasa a izvoarelor aduce umbra mortii printre plantele si animalele din Retezat. Dar acum, de sus, din zona golurilor alpine, pana jos, la poale de munte, miile de hectare de stanci, paduri si pasuni sunt cuprinse de razele mangaietoare ale soarelui. Trezirea la viata se face pe neasteptate, in glas de pitigoi si presuri fericite. Mugurii pocnesc "la vedere", smocurile de iarba cruda cresc cu grabire, de sub frunzele uscate scot capul felinarele albastre ale floricelelor timpurii. Cat ai sta sa faci cateva fotografii, natura prinde nuante noi, se "imbujoreaza" la fata, se primeneste de sarbatoarea eterna a reinvierii. La toata aceasta miscare cosmica, un om e martor de aproape 65 de ani: friulanul la a treia generatie Guido Toniotti, inginer silvic pensionar si adevarat fiu al Parcului National Retezat. Cu exceptia timpului petrecut in scoli si facultate, Guido a trait in mijlocul padurii, batand cu pasul fiecare coltisor al "templului verde" pe care l-a avut in paza si ingrijire. A fost spaima hotilor de lemn, a braconierilor de capre negre, a santieristilor zgomotosi, distrugatori de padure. A intors din drum convoaie de camioane si buldozere fara documente, intrate in Rezervatie la ordinul verbal al unor stabi comunisti. In repetate randuri, a reusit sa opreasca distrugerea unor intinse suprafete impadurite cu specii