Saptamana trecuta, administratorii societatii Casirom au anuntat Bursa electronica Rasdaq ca vor opri productia. “Avand in vedere cã energia electricã detine aproximativ 60% din pretul de cost, Consiliul de Administratie informeazã cã ia hotãrarea de a intrerupe temporar productia panã la gãsirea unor solutii.
Se vor efectua concedieri colective pentru reducerea la minim a personalului, astfel incat societatea sã functioneze ca persoana juridicã, conform legilor in vigoare”, a precizat presedintele CA, Alexandru Iancovschi.
Numai ca, oficialii Electrica Transilvania sustin ca tarifele nu s-au scumpit si ca, de fapt, cei de la Casirom nu sunt clientul lor, pentru ca au schimbat furnizorul (conform surselor noastre, Casirom a tot schimbat furnizorii de servicii si materiale, pentru ca nu i-a platit). Investigatiile ziarului OBIECTIV scot la lumina un alt adevar.
Totul a inceput in 2004
Planul italienilor a fost pus in practica incepand cu 2004. In acel an, datele contabile au scos la iveala o situatie cel putin ciudata: desi productia se dublase, comparativ cu anul 2003, pierderile s-au amplificat direct proportional cu cifra de afaceri. Ce putea insemna asta? Ca societatea functioneaza pe pierderi.
Adica, pretul de vanzare al carburii de siliciu era mai mic decat costul de productie. La vremea respectiva, reprezentantul Unimetal SpA, Paolo Favaretti, a negat aceste acuzatii.
Dar, unele dovezi indicau cat se poate de clar ca italienii cumparau tona de carbura cu 360 de euro si o revindeau cu circa 500 de euro, pe piata europeana, in conditiile in care costurile de productie pentru o tona erau de circa 410 euro.
Matematic vorbind, la fiecare tona de carbura, Casirom isi trecea in cont o pierdere de vreo 50 de euro, in timp ce Unimetal SpA avea un profit de peste 100 de euro.
Dovezi c
