La Circul Globus, in Bucurestiul de altadata. O seara in Micul Paris.

Vi s-a intamplat, vreodata, ca trecand prin infernala aglomeratie a orasului, mintea sa va zboare catre vremurile de aur, cand Calea Victoriei fremata de doamne vesele si elegante, raspandind efluvii de parfum frantuzesc, si cand doar cateva automobile treceau in tromba pe strazile capitalei, iar trasurile asteptau, cu birjarul un pic atipit, in fata birturilor si a cofetariilor? Daca da, atunci rezervati-va sambata seara, bilete la Circul Globus din Bucuresti. Dati ceasurile inapoi, nu cu cateva ore, ci cu cateva decenii, si incaltati-va cu pantofii bunicii. Nu, nu veti avea parte, nici de lei imblanziti, care sar prin cercuri de foc, nici de maimute vesele, nici de caini dresati... Insa de indata ce veti intra, aerul vi se va parea mai dulce si atmosfera mai tandra, iar muzica Bucurestiului de odinioara va va gadila placut, la urechi.

Fotoliile albastre sunt luminate de felinare care ies ici si colo din podea, si au alaturi mese invelite in fete albe, cu lumanari si pahare. Un chelner imbracat la patru ace serveste musteriii cu servetul pe mana. Paharele cu picior clinchetesc si vinul incepe sa curga. Doamnele sunt imbracate elegant, domnii arunca priviri curioase in sala. Si totusi, unde ne aflam? Circ nu e sigur, restaurant nici atat, nu e nici teatru, desi scena se afla in mijloc, luminata in culori calde, asteptand ultimul gong. Intr-o atmosfera de cabaret parizian, cu un turn Eiffel ce troneaza in fundal, sala are decor de Bucuresti interbelic. Pe ecranele suspendate din tavan se vad trasurile alergand de colo-colo, Casa Capsa isi primeste clientii, iar magazinele isi arata reclamele si vitrinele. Palatul telefoanelor straluceste intr-o lumina de seara, iar mahalalele debordeaza de prea mult tumult.

Lumina se stinge, spectatorii isi gusta bauturile in liniste, si in exp