Putina lume este interesata daca avem sau nu avem ministru de Externe. Dar lumea e interesata de putine lucruri considerate de guverne si de cancelarii de maxima importanta. De circa sase saptamani dl Mihai-Razvan Ungureanu a demisionat, iar presedintele i-a semnat abia saptamana trecuta eliberarea din functie, dupa ce premierul se adresase Curtii Constitutionale. Dl presedinte Traian Basescu declara nu de mult, la intoarcerea din vizita oficiala in Marele Ducat de Luxemburg, ca Romania nu traverseaza o criza politica deoarece institutiile functioneaza. Functioneaza, adaugam noi, si Ministerul de Externe, fara cap si, scuzati, o parte din coada, caci vreo 18 tari, dintre care multe de prima importanta pentru a noastra, nu se bucura de prezenta unui ambasador roman in capitalele lor. Washington, Londra si Paris sunt doar trei nume de asemenea capitale vaduvite.
De o luna de zile, premierul i-a propus presedintelui un nume, si nu oarecare, pentru postul vacant de ministru de Externe. Presedintele a raspuns, de vreo doua sau trei ori, ca nu are nimic impotriva dlui Adrian Cioroianu, dar ar prefera un diplomat de cariera. Impotriva lui Varujan Vosganian avea ceva si totusi i-a semnat numirea. Greva prezidentiala face parte dintr-o strategie demult vizibila de lupta impotriva PNL-ului. Fapt fara precedent intr-o tara democrata cu o Constitutie care precizeaza un cu totul alt rol pentru presedinte. Dar, vorba lui Arghezi, "asa e jocul, bata-l norocul".
Diferenta intre tratamentul aplicat lui V. Vosganian si cel aplicat lui Adrian Cioroianu are o explicatie simpla: ministrul Energiei – pardon, al Industriilor – nu intra inca in vederile Cotrocenilor, in timp ce Externele fac parte din preocuparile Presedintiei stipulate de Constitutie. Apoi, chiar daca era un liberal, dl Mihai-Razvan Ungureanu nu prea impartasea multe, in ce-l priveste pe presedinte, cu premieru
