Cei care nu au avut niciodata sansa sa spuna ”MAMA”(Foto: Ziarul 21)
Orice pacient care decedeaza in spital trece, pe bucati, e adevarat, si prin laboratorul de anatomie patologica. Acolo se aduce organul bolnav, care este cercetat. Foarte putini oameni cunosc acest laborator. Aici ajung si fetii cu vieti de fluture, pe care mama nu vrea sa ii vada, religia nu ii accepta si care, pe vremuri, erau aruncati direct la gunoi.
Azi se transforma in cenusa, neapucand sa se remarce prin ceva, uitati de lume inainte sa existe, amintiti rar doar de asistente si medici.
Talk-show-uri despre moarte, cu zambetul pe buze
Intrand in Laboratorul de Anatomie Patologica si Prosectura primul care ne-a intampinat in coridor a fost mirosul intens de acetona. Probabil s-au dat recent cu oja, ne gandeam noi. Multe ghivece cu flori, perdele ingrijite, poze reprezentand copilasi, sub placa de sticla asezata pe masa. Locatia ideala pentru a studia...
bucati din organe de multe ori cancerigene sau fragmente dintr-o persoana decedata recent.
Asistentele Medicale Principale de Laborator, Felicia Lopatnic si Angela Ioana Lugojan au fost gazdele nostre, cele care, cu zambetul pe buze, ne-au detaliat placerile oferite de segmentarea unui craniu, de cantarirea unei tumori sau studierea indeaproape a unui apendice cancerigen. Putin morbid, dar adevarat. Aceste elemente fac parte din viata lor de zi cu zi.
Daca noi privim acest domeniu cu ochiul speriat al unui mistic, misticism care, de multe ori, daca nu de fiecare data, vine din ignoranta, asistentele privesc omul cu ochiul cercetatorului. Felicia Lopatnic ne povesteste ca atunci cand vede un smecher pe strada, care face pe grozavul si isi arata muschii, nu se impresioneaza catusi de putin.
Pentru ca a inteles cat de fragil e, in fond, omul: tot o mana de oase legata
