Claudiu Saftoiu, directorul demisionar al Serviciului de Informatii Externe (SIE), a fost o prada usoara pentru toata lumea: pentru profesionistii serviciului, pentru parlamentarii care l-au privit de la bun inceput cu condescendenta, pentru ziaristii care oricum nu-i prevedeau un mandat incununat de succese. Extras din afara sistemului, fara alta autoritate, in afara celei date de functie si fara inclinatii speciale in domeniu, Claudiu Saftoiu avea putine sanse sa se integreze in serviciul de spionaj autohton, dar cu posibilitati reale de a se mentine deasupra lucrurilor. Sprijinit direct si nemijlocit de presedinte, care, potrivit prerogativelor, coordoneaza principalele servicii secrete, Claudiu Saftoiu a preluat automat adversitatile si amicitiile sefului statului. Cu cat numarul adversarilor prezidentiali a crescut, cu atat pozitia tanarului si neexperimentatului sef al SIE a devenit mai complicata, iar sustinerea sa mai problematica.
Traian Basescu a facut la sfarsitul anului 2005 presiuni pentru restructurarea Serviciului de Informatii Externe si centralizarea conducerii acestuia, inclusiv prin trecerea in rezerva a celor patru generali, directori adjuncti: Marcel Alexandru, Niculaie Goia, Dan Chiriac si Constantin Rotaru, fosti directori adjuncti. "Activitatea lor a starnit aplauze la Washington, dar vremea lor, ca si a mea, a trecut", explica Ioan Mihai Pacepa necesitatea indepartarii celor patru spioni formati la scoala spionajului ceausist.
Decaderea acestor personaje influente, dar si alte mutari din interiorul SIE au starnit nemultumiri si antipatii. Ioan Talpes, fost director al SIE din 1992 pana in 1998, sugera nu de mult ca ofiterii serviciilor secrete eliminati din sistem isi continua activitatea pe piata privata a informatiilor, oferindu-si serviciile grupurilor de interese politice sau economice. Multi dintre ei au avut grija sa stocheze
