Florence Aubenas a raspuns prin comisie rogatorie instantei Curtii de Apel Bucuresti, care judeca procesul de terorism al lui Mohammad Munaf, relatând mai multe intâmplari petrecute in perioada in care a fost ostatica, in 2005, alaturi de jurnalistii români rapiti la Bagdad. Jurnalista, propusa pentru a fi audiata prin comisie rogatorie de Ovidiu Ohanesian, a povestit ca isi propusese sa realizeze un reportaj despre refugiatii din Fallujah si ca a ajuns in tabara de refugiati pe 5 februarie 2005. Rapirea ei si a celui care o insotea, Hussein, s-a produs fara violenta, dar sub amenintarea armelor, dupa ce masina in care se aflau a fost blocata de doua autovehicule. „Hussein si cu mine am fost constrânsi fara violenta“, a declarat Florence Aubenas, prin comisie rogatorie. Florence Aubenas a povestit cum in momentul rapirii nu a fost atenta la ceea ce se intâmpla, deoarece in clipele respective vorbea la telefon. Ea a spus ca au fost dusi in subsolul unei case, unde era liniste si unde nu putea percepe nici macar zgomotele de pe strada. Aceasta a declarat ca avea ochii acoperiti, iar calusul i-a fost scos de la gura abia dupa aproximativ o luna. Impreuna cu ea se mai aflau aproximativ 30 de persoane, iar noua rapitori ii pazeau. Cei rapiti nu aveau voie sa comunice In timpul detentiei, cei rapiti nu aveau voie sa comunice intre ei sau sa se miste. Tot ce aveau voie sa faca era sa stea lungiti pe saltele, in subsolul casei respective, iar de doua sau trei ori pe zi erau scosi pentru a merge la toaleta. Aubenas a mai spus ca erau amenintati in mod constant cu moartea si ca erau batuti daca vorbeau intre ei. Mai multi rapitori ii incurajau sa-i denunte pe cei care vorbeau sau miscau. Fiecare dintre detinuti primea numere de identificare, pe care trebuia sa le pronunte in araba, ori de câte ori li se cerea acest lucru. Ea a declarat ca, din cauza acestor numere de identific