Aveti un usor accent… – iata o fraza care mi s-a spus de mii de ori de cand sunt in Occident si care a fost punctul de plecare al multor conversatii interesante. De obicei, ii propun interlocutorului meu un joc: sa afle din trei incercari de ce origine sunt. Asa incepe o mica lectie de geografie si cultura generala pe care am oferit-o cu rabdare multora. In general, omul din fata mea incepe prin a considera ca sunt italian, ceea ce, bineinteles, nu e adevarat. Apoi sunt purtat prin diverse spatii pe unde se vorbeste franceza, dar cu usoare particularitati muzicale: "Sunteti belgian? Elvetian? Canadian din Quebec?". Omul si-a pierdut deja cele trei cartuse pe care i le-am oferit ca sa castige jocul, asa ca incerc sa-l ajut putin: "Sunt dintr-o tara latina, dar din estul Europei".
La aceasta faza a jocului, simt pe fata omului din fata mea o usoara contrariere. O tara latina din estul Europei? Polonia? Nu, Polonia este o tara slava! Care atunci? Bulgaria in nici un caz… Nu, Bulgaria nu! Romania.
Cand spun Romania, partenerul meu de joc reactioneaza ca si cum ar fi lovit de suflul unei mici explozii… Romania, desigur, evident… Romania este tara latina. "Da, ii spun, o tara in care se vorbeste o limba de origine latina, la fel ca spaniola, portugheza, italiana, franceza…"
In general, eu nu castig mare lucru de pe urma acestui joc. In orice caz, nu castig mult in prestigiu, o simt numaidecat. Desi unii, cand aud de Romania, exclama "Nadia Comaneci!". Iar eu ii incurajez, da, Nadia Comaneci. Altii, cand aud de Romania pronunta imediat numele lui Ilie Nastase, ce nostim era pe terenurile de tenis Ilie Nastase… Sunt si oameni care asociaza numele Romaniei de cel al lui Dracula, dar nu in mod sistematic, pentru Dracula ei au nevoie mai degraba sa auda intai numele Transilvaniei… Daca interlocutorul meu nu este un simplu sofer de taxi sau un simplu vanzator, ci
