Bucureştiul anului 1855 din vremea principelui Ştirbey se afla sub ocupaţie austriacă de mai bine de doi ani. Multe dintre trupele austriece erau încartiruite lângă Bucureşti, iar ofiţerii imperiali au adus cu ei noi mode cotidiene. Vântul schimbărilor, care răscolea ţinuturile Valahiei, i-a dat lui Constantin Gebauer un imbold să demareze o afacere destul de riscantă, însă necesară aşteptărilor imediate ale multora, care doreau să trăiască altfel. Nu se mai văzuse pâ

Bucureştiul anului 1855 din vremea principelui Ştirbey se afla sub ocupaţie austriacă de mai bine de doi ani. Multe dintre trupele austriece erau încartiruite lângă Bucureşti, iar ofiţerii imperiali au adus cu ei noi mode cotidiene.

Vântul schimbărilor, care răscolea ţinuturile Valahiei, i-a dat lui Constantin Gebauer un imbold să demareze o afacere destul de riscantă, însă necesară aşteptărilor imediate ale multora, care doreau să trăiască altfel. Nu se mai văzuse până atunci ca cineva sa vândă instrumente muzicale de toate soiurile pentru că, atunci când necesitatea o impunea, nevoia era împlinită de o metarhanea închiriată (formaţie de lăutari care cânta melodii anatoliene), care sosea cu tot cu instrumente.

Constantin Gebauer a deschis primul mare centru de desfacere en detail de instrumente muzicale, altele decât cele folosite de metarhanelele orientale. Prin casele multor boieri, copiii şi nepoţii lor aveau guvernante din Occident, care ştiau pianul, de pildă, şi puteau da lecţii particulare. Şi apoi, dansul de societate a devenit valsul, menuetul sau polka, luând locul dansului legănat al Orientului. A fost doar începutul. Pe Calea Victoriei nr. 43, a început povestea acestui remarcabil comerciant, care a ştiut să fie mereu în pas cu timpurile, căci la 1900 comercializa deja „gramophoane“. Instrumentele sale erau „solide de nerăpus