Emilian Marcu Mereu sunt intrebat, ori m-am intrebat, de diverse persoane traitoare in alte localitati, ce are special orasul Iasi. Si pe data am incercat sa trec in revista, cutare sau cutare lucru, cutare sau cutare obiectiv cultural de interes, macar national, daca nu international, cutare sau cutare obiectiv istoric si lista incepe sa se sufoce. Dar astfel de obiective se gasesc si in orasul X sau in orasul Y. Tot de mare importanta, tot deosebite, tot atractive. Asadar, judecand astfel lucrurile, in Iasi nu exista ceva deosebit.
Unii spun cum ca este un oras mai curat decat altele si chiar nu pot nega acest lucru. Dar oare nu este normal ca o localitate, fie ea si un oras, sa nu fie curata?
De cand normalitatea este obligatoriu o exceptie?
Si totusi, atat municipiul Iasi, cat si, implicit, judetul cu acelasi nume are ceva special. Are ceva care cu siguranta le distanteaza de multe, foarte multe localitati, cu mofturi mai putine, din Romania. Este singurul judet din tara (este vorba si de orasul Iasi), din aceasta tara intrata in clubul uniunii europene, din care, atat Directia de cultura, culte,..., cat si Centrul judetean de conservare (la acest capitol suntem tari) au disparut cu desavarsire.
Fideli zicerii cum ca "daca nu faci nimic nu ti se intampla nimic", cei care ar trebui sa se ocupe de activitatea acestor institutii se complac intr-un duios si inofensiv anonimat, pentru ca aceasta activitate nu le solicita nici cel mai mic efort.
Aparatorii, se gasesc si de acestia, vor sari ca arsi si pe data vor enumera cateva "intamplari" (si nu am folosit gratuit acest cuvant), dar uitand sa spuna ca acestea fie ca se deruleaza in virtutea inertiei, fie ca sunt facute de institutii cu un caracter aproape privat de cativa "frumosi nebuni din marele oras", de care se ataseaza fara nici un merit. Ei, cei care ar trebui sa fac
