Teatrul National „Radu Stanca“, Sibiu.

Balul, dupa o idee a Théatre du Compagnol

Scenariu de Mihaela Michailov

si Radu Alexandru Nica

Regia: Radu Alexandru Nica

Coregrafia: Carmen Cotofana

Costumele: Maria Miu

Coordonator muzical-compozitor:

Vasile Sirli

Decor si light-design: Helmut Stürmer

Cu: Diana Fufezan, Gabriela Neagu, Ofelia Popii, Florentina Tilea, Codruta Vasiu, Florin Cosulet, Adrian Matioc, Adrian Neacsu, Horia Nicoara,

Catalin Patru, Viorel Rata, Pali Vecsei

Asadar a treia mare faza prin care consideram ca este util sa treaca teatrul romanesc – dupa teatralizarea, respectiv reteatralizarea sa – este deteatralizarea*. Intelegem acest fenomen in plan mai larg, nu ca pe o revolta gratuita, ci ca pe un element de potentare in sens dialectic a vietii teatrale de la noi. Credem astfel ca o antiteza la teatrul care se practica astazi in Romania nu distruge teatrul pur si simplu, ci ofera posibilitatea fertila crearii unei noi sinteze teatrale romanesti.

Radu Alexandru Nica,

Modalitati ale deteatralizarii in teatrul romanesc, in Studii de teatru si film, vol. I,

Presa Universitara Clujeana, 2006

Laureatul premiului de debut al Galei UNITER pentru anul 2005, Radu Alexandru Nica, foarte dinamic in demersul sau de a confirma o voce extrem de personala, e – si asta se stie mai putin, dar se vede cu acuitate – si un teoretician aplicat al „actiunii teatrale pe care o propune. Evit sa folosesc termenul consacrat de „estetica teatrala“ fiindca e deja evident ca nu numai de o estetica stricto sensu e vorba aici. Radacinile tipului de teatru pe care il practica tinarul regizor vin, simultan, dintr-o traditie post-brechtiana (ba as zice chiar post-frankfurtiana, adica din si de dincolo de Adorno si Walter Benjamin), asumat actionista ori chiar inter