- Istoric - nr. 56 / 22 Martie, 2007 Era un inceput frumos de primavara si eram elev intarziat la Scoala primara din Delureni. In acea zi s-a deschis frontiera si oamenii o treceau sub pretext ca-si lucreaza pamantul. Luau cu ei cate o unealta agricola, ca sa nu fie opriti la bariera. Adevarul era ca treceau in Romania pentru a-si intalni rudele alungate peste granita, ori refugiate, sau prieteni si cunoscuti de care i-a despartit urgia ce venise peste noi. Asa s-a pomenit invatatorul nostru, pe la pranz, cu neamuri din Sopteriu, numai ca era zi de scoala, iar noi aveam cursuri dupa-masa. A renuntat la orele de citire si de aritmetica si ne-a scos in curtea scolii, sa facem curatenie. Ne-a intrebat insa daca stim ce este acela radio, daca am vazut sau am ascultat un asemenea aparat. Cei care au spus "da" au fost numai cativa. Si invatatorul ne-a adus in curte, pe o masa, radioul si l-a deschis. Canta si vorbea, iar noi am terminat repede munca si ne-am adunat in jurul lui. La un moment dat muzica s-a oprit si s-a auzit un glas: "Atentiune, atentiune! Alarma aeriana!" apoi a tacut. Cand a iesit afara, invatatorul ne-a intrebat daca am umblat cumva la radio, l-a intors pe o parte si pe alta, dar nimic. L-a dus inauntru, iar noua ne-a dat drumul acasa. A doua zi ne-a spus ca am avut dreptate. Nu a umblat nimeni la radio, dar s-a abatut o mare nenorocire asupra tarii noastre. Bucurestiul a fost bombardat. Au fost luate la rand strazile din centrul Capitalei, au murit oameni si copii, altii au fost grav raniti. Multi se aflau sub daramaturi. Ni s-a taiat rasuflarea, mai ales ca frontul se apropiase de Nistru si vestile rele veneau cu fiecare zi. In perioada urmatoare bombardamentele au ajuns la ordinea zilei. A urmat Ploiestiul si alte orase. Se auzea de avioane doborate, de piloti capturati, despre lovirea unor trenuri si despre cate altele. Urgia a continuat pana la in