„Dan Kavanagh s-a nascut in comitatul Sligo in 1946. Dupa o adolescenta inchinata chiulului, depravarii si furturilor marunte, a fugit de acasa la virsta de optsprezece ani si s-a angajat pe un tanc petrolier sub pavilion liberian, a fugit de pe vas la Montevideo, a ratacit de-a lungul si de-a latul Americii luindu-si diverse slujbe ca luptator cu tauri, chelner pe rotile intr-un restaurant drive-in din Tuscon si om de ordine intr-un bar pentru homosexuali din San Francisco.
in prezent lucreaza la Londra, avind o ocupatie despre care prefera sa nu dea amanunte...“ Incredibil, dar... fictional! Cam asa suna prezentarea falsei identitati a scriitorului britanic Julian Barnes – in ipostaza sa de „autor politist“ si best-seller-ist – pe contracoperta volumelor Duffy sau Praf in ochi, Duffy sau Os de ros, Duffy sau Cum se taie cascavalul si Duffy sau Cu stingu-n dreptu’, editate la Nemira in completarea unei serii de autor (traducere din limba engleza: Gabriel Stoian). Exista chiar si un site Dan Kavanagh pe Internet, cu fotografii care in mod cert nu-l infatiseaza pe Julian Barnes... Asemenea farse/deghizamente (para)literare nu sint ceva neobisnuit (a se vedea Rabelais – „Alconfribas Nasier“, Apolinnaire s.a.).
Inclusiv la noi. Nu e nevoie sa ne gindim la copilaria romanului romanesc din secolul al XIX-lea, cind, de la Mihail Kogalniceanu si Ion Ghica la Radu Ionescu, sa zicem, autorii romani se sfiau sa publice sub numele real asemenea scrieri „de rusine“ pentru niste fete respectabile. Uneori isi luau si pseudonime feminine (prin alte parti, autoarele erau cele care isi luau – din cu totul alte motive – pseudonime masculine: George Sand, George Eliot...). Nici macar la amuzantele romane populare „cu haiduci“ (in linia lui N.D. Popescu), pe care le scria in anii ’20 avangardistul Ion Calugaru – se pare, din ratiuni de subzistenta... – sub pseu
