Comuna Viziru, cu circa 6.500 de locuitori si 9.500 ha, cea mai mare din judetul Braila. Si in urma cu 100 de ani, tot Viziru era cea mai mare, poate de aceea, primele miscari taranesti, si cele mai ample, de aici au pornit. Taranii au plecat cu sutele, unii de buna voie, altii fortati. Cei mai multi catre Braila, sa ceara socoteala arendasilor refugiati in oras. Altii au fost mobilizati de armata si au ajuns Dumnezeu stie pe unde. In sfirsit, cei mai saraci s-au alaturat grupurilor de rasculati veniti din Moldova si au luat calea Olteniei. Oficial, Viziru nu a inregistrat nici un mort si nici un ranit, dar dintre cei plecati, doar unii s-au intors. Despre altii nu s-a mai aflat nimic nici pina in ziua de astazi. Oficial nu au existat victime, dar neoficial, capii revoltei au fost batuti la singe de jandarmi, incit in acea vara "nu au mai fost buni de munca".
"Mosierii traiau la orase sau peste hotare risipind averile stoarse din truda taranilor"
Momentul 1907 este descris pe larg in monografia comunei Viziru, lucrare scrisa de invatatoarea Vasilica Mantea (nascuta in 1916), nepoata a lui Stefanache Mantea, unul din capeteniile rasculatilor vizireni. Cartea a fost publicata in 2003, dupa decesul autoarei.
"Cel mai mare mosier al acestor locuri era contele Petru de Roma. Avea 50.000 ha pe care robeau taranii din Viziru. Clopotele au dat semnalul rascoalei. S-au adunat vreo 400 de tarani care-si transformasera furcile in arme. Au luat drumul Brailei", descrie Vasilica Mantea, momentul de inceput al Marii Rascoale. Motivul pentru care taranii s-au rasculat la Viziru este acelasi ca si in celelalte sate: lipsa de pamint, greutatea invoielilor agricole, calvarul si abuzurile savirsite de arendasi si proprietari, de samsari si camatari, mizeria si privatiunile permanente. "Majoritatea suprafetelor de pamint arabil er
