Înainte de 1990, drepturile copilului nu era problema principală în România. După ce au apărut diferite organisme noi, cum ar fi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, şi la Târgu Mureş a luat naştere prima instituţie pentru protecţia copiilor. Magda Colceriu, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului susţine că în ultimii ani, cel mai mare progres de până acum este desfiinţarea caselor de copii.

Drepturile celor peste 75 de milioane de copii, care trăiesc în Europa, sunt menţionate în mod expres în noua Constituţie Europeană. Dezvoltarea durabilă a Europei presupune, între altele, promovarea şi apărarea drepturilor copilului. În România trăiesc, conform datelor ultimului recensământ (2002), 5.127.205 de copii, iar statul român s-a obligat să le asigure drepturile prevăzute în legislaţia internaţională, încă din anul 1990, când a adoptat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. În cei 17 ani care au trecut de atunci, s-au înregistrat progrese evidente, menţionate şi recunoscute de instituţiile şi organizaţiile internaţionale care monitorizează respectarea drepturilor copilului din întreaga lume. Sunt menţionate modificările legislative şi adoptarea unor strategii naţionale menite să asigure respectarea drepturilor copilului şi protecţie specială pentru categoriile vulnerabile. Înfiinţarea unor instituţii pentru pregătirea specialiştilor care lucrează cu şi pentru copii. Deşi Guvernul s-a implicat în problema copilului, celelalte priorităţi ridicate de o societate aflată încă în tranziţie (incluzând o rată ridicată a şomajului şi sărăcia), birocraţia şi resursele insuficiente au împiedicat aplicarea corespunzătoare în practică a legislaţiei, strategiilor şi programelor menite să asigure respectarea drepturilor copilului. Potrivit unui raport realizat de Organizaţia Salv