- Diverse - nr. 56 / 22 Martie, 2007 E. Lovinescu distingea, intr-un foarte cunoscut studiu al sau, intre valorile estetice si valorile de alt tip (etic, etnic, utilitar). Valoarea estetica nu trebuie confundata, scria mentorul Sburatorului, cu celelalte tipuri de valori. Atunci cand judecam o opera literara trebuie, in mod necesar, sa ne referim cu precadere la calitatile sale estetice, fara sa apelam la criterii, principii si optiuni care nu fac parte din aceasta sfera. Exista, pe de alta parte, o etica a scrisului, o responsabilitate a scriitorului, care, vorba cronicarului, are sa dea seama de cele pe care le scrie. Intre etica vietii si etica scrisului exista, cum se poate banui, si apropieri, dar si deosebiri flagrante. Scriitorul, ca ins bantuit de fantasme si imperative ale sinelui ce le sunt necunoscute celorlalti, trebuie sa-si asume, fara preget, exigente morale ferme, o viziune cat mai obiectivata despre lumea in care traieste, optiuni ale cunoasterii cat mai apropiate de nevoile si aspiratiile semenilor sai. Faptul ca trairile si gandurile sale vor avea un rasunet _ mai mare sau mai mic _ in constiintele cititorilor sai e un motiv in plus de reflectie la aceasta tema a eticii scrisului, a responsabilitatii actului de a consemna realitatea in litera tiparita. Nici solutia izolarii, a retragerii intr-un turn de fildes nu este una viabila pentru scriitor, mai ales in conditiile actuale, in care s-a produs o deschidere extraordinara a informatiei, iar fenomenul globalizarii transforma umanitatea intr-o entitate ce locuieste intr-un fel de "sat planetar". Intre etica scrisului si valorizarea estetica a propriilor trairi, scriitorul se situeaza intr-un dialog permanent cu lumea si cu propriul sau univers interior. Expresia acestui dialog esential, incarcat de aromele unei afectivitati receptive la sunetul imaterial al eternului sunt creatiile sale, incarcate