Intr-un sens mai simplu, puterea politica este definita drept „capacitatea unei persoane de a produce efecte scontate asupra celuilalt“ (B. Russel, F. Chazel). Din aceasta perspectiva putem aprecia ca presedintele Traian Basescu are din ce in ce mai putina putere politica. El a reusit intr-un timp relativ scurt sa intoarca majoritatea partidelor politice impotriva sa, prin modul sau abrupt de a face politica si de a-si exercita mandatul, in definitiv, puterea.

Ceea ce nu a inteles Traian Basescu a fost chiar fisa postului pentru care a candidat si a primit votul maselor in 2004. Puterea presedintelui nu este puterea pe care o visa domnia sa. Este limitata destul de mult chiar de Constitutie. Daca am reduce notiunea de putere la instrumentele pe care le are la dispozitie un actor politic in exercitarea acesteia, am constata ca Traian Basescu este un presedinte cu adevarat incorsetat, raportat la modul sau de a face politica si la puterea pe care el a sperat ca o va avea. Acolo unde PSD-ul si altii vad tentative ale presedintelui de a trece dincolo de Constitutie, noi vedem incercari chinuite ale acestuia de a se mentine in limitele legii fundamentale.

Cu acest tip de comportament politic, jucator, implicat, manifest, partinic, determinat, si cu pirghiile reale pe care le are la dispozitie, acelea putine fixate de Constitutie, plus acea voalata amenintare cu reintoarcerea la popor, presedintele nu putea obtine „efectele scontate“ in pozitiile pe care si le-a asumat. Cu stilul sau nu putea genera decit putere negativa, ceea ce a dus, intr-un final, la dinamitarea relatiilor dintre institutiile statului si a accentuat competitia politica. Puterea negativa este definita ca o putere ce produce efecte contrare intentiilor sau asteptarilor „detinatorului“ si descrie cazurile in care actiunea initiala a unui „actor“ il determina pe „un alt actor“ s