Cei care consideră că principiile democratice sînt inevitabile cred că au obţinut o victorie în China cînd a fost adoptată legea de apărare a proprietăţii private, pe picior de egalitate cu cea publică. Reglementările Parlamentului chinez, denumit Congresul Naţional al Poporului, prevăd că orice formă de proprietate, inclusiv bunurile individuale, de stat sau colective, vor fi protejate de lege. Cei care cred că ideile comuniste sînt bune, doar că aplicarea lor a fost greşită, folosesc exemplul chinez pentru a demonstra că un partid comunist condus cu înţelepciune se poate adapta exigenţelor modernităţii şi poate asigura evoluţia cu calm şi în linişte, fără multipartidism, condamnări şi lustraţii. O duc bine şi idealurile, şi realitatea.

Prezentînd legea, Wang Zhaoguo, vicepreşedintele Comitetului Permanent, le-a explicat delegaţilor că protejarea dreptului la proprietate are drept scop "stimularea puterii de a crea bogăţie şi de a consolida stabilitatea societăţii". Legea e făcută pentru a le da certitudini antreprenorilor care deţin acum jumătate din producţia Chinei (alte cifre spun că ar fi vorba de două treimi), proprietarilor de locuinţe urbane, fermierilor de la ţară - din ce în ce mai numeroşi, iar în China numerele mari înseamnă altceva decît într-o ţară europeană, fie ea şi mare. Cele mai dureroase probleme par a fi în agricultură. În perioada maoistă, a comunelor rurale, statutul proprietăţii asupra pămîntului a fost tulburat definitiv. De cînd se dezvoltă capitalismul, întreprinzătorii au luat cu japca pămîntul agricol, de pe care statul şi-a luat mîna fără a-l atribui cuiva, şi au construit pe el obiective industriale şi comerciale. Nu e clar dacă noua lege va apăra drepturile ţăranilor sau drepturile noilor proprietari, consfinţind furtul iniţial.

Peste 3000 de foşti demnitari şi academicieni au compus un manifest unde spun că noua lege