Am vazut atat de multi poeti debutand extraordinar si pe urma continuand cu osardie sa publice volume tot mai slabe, incat de fiecare data cand deschid o carte de debut cu adevarat meritorie, fara sa vreau o funesta prevestire imi strange inima. La varste fragede versurile se scriu intr-o doara, nu ai constiinta a ceea ce faci.
De aceea a trada poezia pentru cariera (ori, vai, chiar pentru nimic!) este ceva curent. De altfel, probabil ca exista in natura umana o autoreglare oarecare, caci altfel ne-am trezi cu cohorte de poeti cu care societatea n-a avut niciodata ce face. Si totusi, regretul pentru fiecare poet care se pierde e justificat, caci odata cu el moare o viziune despre lume pe care n-o vom mai intalni niciodata. Prima lui carte ramane atunci ca urma arheopterixului fosilizata in nu stiu ce strat arheologic.
Carte a unei turbulente cumintenii, a unei singuratati funciare in epoca in care fiintele umane nu mai comunica direct, ci doar prin intermediul masinilor de ei construite, volumul acesta* are o perfectiune formala si o vibratie interioara demne de invidiat. El pare al unui poet cu multa experienta, cu multe volume, care si-ar fi triat riguros poemele. A nu epata, a fi direct si transant, a ajunge din cateva versuri direct la tinta, indica si o predispozitie spre reflexivitatea de gen aforistic, fara ca aceasta sa raceasca magma inspiratiei: "tu ai in tine/ codul perfect/ ei se cupleaza/ descarci in ei/ viata perfecta// oamenii buni isi maresc viteza/ oamenii buni sunt instantanee// te agata de tapet te privesc/ ore intregi/ si/ inima ta e becul din celula lor" (error 1.1).
Febrilitatea mesajelor umane cu o autenticitate de gradul doi (caci tributare sistemelor electronice tot mai perfectionate, desfiintand bariera timp-spatiului, dar, o data cu ea, si palpitul fiintei vii) este una dintre temele majore ale volumului. Modul cum s
